Dimineața de după 2

 

carnagiu, în hruba rece bezna își făcea de cap cu pâlpâielile unui neon ce urma să-și dea duhul. Răsuflarea aburindă a fricii desena rotocoale în aerul asmatic. Pășeam pe scârțâitul groazei că oricând bătrânica ce-o văzusem azi-noapte, târâind după ea toporul rujat de sângele celor cioparțiți de ea, ar putea să apară de după colț. Inima-mi zvâcnea. Doar că era o liniște nefiresc de tihnită, am clipit scurt, am privit lung și am simțit cum răceala lamei ei săruta căldura sângelui meu ce mi se prelingea pe față. Vis.

(500)

Pictură: I.A.