Ceva mic și albastru

Stau pitit sub pat. Mușchii încep să îmi amintească că vârstă asta fatidică îi poate învăța step, amorțindu-i și tremurându-i mai ceva ca pe gelatină. Dar rezist. Cine m-a pus să dau o ultimă spargere, taman acum când ăștia vor să procreeze? Aoleu, ce face? Ca să aibă triumf, își ia pastila ștrumf. Uite, Doamne, în ce hal m-ai adus. Ho, mă, disperatule, nu mai sări așa pe ea că o dijghioci și nu-ți mai face nici un pruncuț. În plus, mă lovești cu arcul ăsta desprins chiar în operație. Nehalitule.

(500)

Pictură: I.A.