5 stele (5)

ce strălucesc în zare, mijind ca un soare. Fâs. Nu. Șterg. Scriu. A corbului cântare ne prevestește lumina lunii ce piere și totul mă-nfioară, de parcă lumea-ntreagă se scaldă-ntr-o mare de bocete de mame ce-și plâng copii duși la pază de hotare. Nu, e un subiect nevralgic. Stop. Obrazul tău frumos și blând pe un chip de înger și candoare, îmi crește în inimă curând a edenului floare. Slăbuț. Iubire? Nu. Pe-a jilțului ruină crestez în grabă portretul scriitorului de tablă. Nu. Gata, știu. Cinci stele. Alexandrion.

(500)

Pictură: I.A.