Un băiat și câinele lui 3

 

Aveam 5 ani când ai mei m-au lăsat la Tataia. Era un sat unde țăranii își țineau câinii legați în lanțuri groase și reci, strânse de gâtul câinelui cu o sârmă ruginită. Doar că în ziua aia, din cauza unei vremi câinoase, Labiș, singurul meu prieten din acea perioadă, vrând să se adăpostească de tunete, se aciuase în poiata găinilor. Când l-a găsit Tataia, cu aceeași sârmă cu care fusese legat, îl atârnă de o grindă și, zdrobindu-i țeasta cu un par, îl omorî în bătaie. Încă nu pot uita schelălăitul lui.

(500)

Pictură: A.I.