Un vechi prieten 3

Eu nu am nici măcar noi, darămite vechi. Am avut colegi, vecini, parteneri, tovarăși, dar niciunul dintre ei nu a supraviețuit îndeajuns de mult încât să îl pot numi prieten. Evident eu sunt de vină. Sunt un tip dificil, îmi urmez doar vocea interioară. Se pare că era destul de adânc îngropată că nimeni nu a binevoit s-o audă. Așa că m-am trezit la vârsta hristică să umblu desculț prin deșert, să fiu ispitit de șarpele societății și să mă împrietenesc cu minele din oglindă. Vechimea minutară se pune?

(500)

Pictură: A.I.

https://atelier.liternet.ro/articol/31996/George-Dometi/Un-vechi-prieten.html