Un vechi prieten 2

 

Stăteam amândoi tăcuți pe o limbă de pământ cu iarbă verde de dinaintea unei ape oarbe. Scurtam orizontul, sădindu-ne unul altuia gânduri ce aveam să le gândim atunci când vom fi separați de orgoliul perfid al maturității. Fără să mă privească lua o mână de lut nedospit și îl umezii cu iubire și cu suflare de tihnă cerească, apoi mi-l aruncă la picioare. Ridicându-l, i-am zis, Om te fac. Și i-am smuls lutului o coastă, făcându-i prieten. Așa că suntem doi bășinoși care ne tot jucăm cu jucăria celuilalt.

(500)

Pictură: A.I.