Spovedanie 4

Zâmbetul fragil era prins în zeghe, prizonier rănit și era purtat pe brațe spre o groapă comunală, unde avea să își găsească liniștea. Un preot speriat umbla printre cionturile de carne, ce aminteau de holteii săraci, neștiutori ce aveau acum drept mireasă moartea, fiindcă se duseră la război ca la nuntă și acum vor zace în negura uitării. Acesta încercă să le curme suferința cu o vorbă bună, prin spovedania baionetei. Ploua cu plânsete și vaiete, o jale sfâșietoare acoperea prăpădul pământului.

(500)

Pictură: A.I.