OCD 3

 

E târziu. Demonii nesiguranței și ai panicii mă vizitează. Iar. Broboane de sudoare își fac apariția pe tâmple și pe omoplați, scurgându-se de-a lungul trupului robit de convulsii. Privirea-mi fixă stă asupra acelei blestemate pete. Nici apele lumii nu o vor spăla. Tremur de ciudă că nu dispare. Piei pată blestemată, piei. Nu vrea. În mine firavul sentiment de încredere se prăbușește ca un turn de cărți, lăsând loc unei mlaștini de anxietate. Trebuie să dispară pata asta nenorocită, altfel el nu va fi rege.

(500)

Pictură: A.I.