Fetiș 2

 

Gândul îl purta spre cer, cu mâna odihnită în pantaloni. Slobozitu-m-ai, Doamne, în straiele carnalului să sap adânc în fojgăiala necunoașterii de Tine. Iar eu zălud alerg după atingeri dure, nescrise în pântecul nisipului curgător și îmi ling singurătatea în sensul giratoriu al unui timp voluptos. Strănută pământul îmbâcsit de agresiunea vulgară a păcatelor nevinovatelor mele plăceri malahice. Și mă duce pe mine în ispită, Doamne. Apoi își crestă mădularul cu lama, juizând cu un zâmbet mâhnit.

(500)

Pictură: A.I.