Ce frumoasă despărțire

 

Mie mi-a plăcut foarte mult singurătatea, dar odată cu îmbolnăvirea asta am realizat cât de singur pot fi. Nu am crezut niciodată că voi ajunge clipa în care o să-mi fie dor. Dar un dor de ăla de te dor oasele, dor de năpârlește egocentricul și se metamorfozează allocentricul, un dor de umanitate, iubire, frumos. Singurătatea mea era ca o oală cu smoală clocotită turnată pe suflet ca să ia forma mizantropiei. Și am vrut să nu mor. Doar clopotul bisericii m-a contrazis. Fiecare dangăt mă alunga.

(500)

Pictură: A.I.