Fetiș

  

Ecou al nimicului sunt, o tăcere a beznei voi ajunge. Îmi port giulgiul nimicniciei, stând strâmb în judecata mea oarbă despre lumea această pervertită. Fiind miop recunosc oamenii după mersul umbrei lor. De aceea mă ajut de acest talisman din osemintele uitării de sine să disting calea cea dreaptă. Sărăcăcioasa-mi știință de a fi bun mă înclină să cred în misticismul crucii, pe care o port în jurul gâtului ca un laț al mizeriei umane. Și totu-n jur îmi e deșertăciune. Chiar și adorația voastră.

(500)

Pictură: Anton Semenov