Camera 101

 

Bătrâna în bocancii găuriți molfăia asfaltul cu pași mărunți, strunind apucăturile ființei ce purta o durere mută în ochii jilavi, lipăindu-și cu micuța-i limbă aspră deschizătura cărnii rănite, pesemne că fusese ars cu vătraiul, iar acum suspinul schelălăit îi mai domolea din suferință. Voi avea grijă de tine, micuțul meu erou, zise cu o voce blajină de mamă sfâșiată de necaz și îl ajută să intre în odaia unde îl așteptau alte suflete salvate. Apoi cu dosul palmei șterse creta de pe tocul ușii și rescrise 101.

(500)

Pictură: Anton Semenov