Sala de așteptare 4

 

Put a transpirație și a grăsime râncedă într-atât încât să pot trăi singur. Mi s-a dat să păzesc aceste sicrie de răbdare în care oasele celor închiși continuă să crească. Au sosit trupuri cărnoase și încă pline de curiozitate în audiență specială pentru a afla sensul vieții și au ajuns să zacă și câte o eternitate în aceste cutii de chibrituri. Mie nu-mi pasă, nu am nicio nerăbdare în a afla de ce am fost eu desemnat să le port de grijă. Înainte eram, dar acum nu mai contează nimic. Următorul.

(500)

Pictură: Anton Semenov