Gardul care ne separă

 

Îmi tremură carnea când te zăresc, măr cu gust de coastă ruptă, cu pașii-mi grei, cu țărâna zidurilor în gură, prin labirintul creat de zei te urmăresc, dar fără vreun duios folos. Tu ești înger de închinăciune al altui bărbat, eu urgisit să cutreier în tandem alături de o fulguire de inimă stearpă, așadar înstrăinați de iubire și izolați dincolo de aceste ziduri de indiferență. Trupul meu brăzdat e de dor neînecat de tine. Nu știu ce-i, iepure sau inimă, că saltă-n piept doar la amintirea ta.

(500)

Pictură: Anton Semenov