Gardul care ne separă 4

 

Sunt un om de ceață, palid pentru că sângele nu-mi mai pulsează în inimă, dar îmi atârnă țeasta într-un gât tăiat ca un crater uscat și crăpat, fiindcă ei au ridicat în jurul hăului dintre mine și societatea în care sunt damnat să trăiesc, o cetate de ură. Ura îmi smucește frînghia şi-mi zvîcnește dureros în cealaltă parte gura căscată plină de viermi, iar sunetul vertebrelor rupte cu o scârboasă şi umedă pârâitură, ca aceea a oaselor de pui cînd se zdrobesc sub dinţii câinelui, e un lied al nopții.

(500)

Pictură: Anton Semenov