Gardul care ne separă 3

 

Moartea vine cu viteza gândului de dincolo de frontiera ce rodește liniștea. Alteori suferi zile și nopți la rând, până ajungi să privești moartea ca pe o mântuire. Până ajungi să-i rogi pe cei din jur să te ajute să mori, să-i implori să te strivească. Dacă tot există încă boli incurabile, atunci de ce nu suntem lăsați, cei care nu mai putem fi ajutați, să murim măcar cu demnitate? La ce bun? Că mai trăiesc două sau trei zile, chiar contează? Dacă nu a mai rămas nimic altceva decât suferința?

(500)

Pictură: Anton Semenov