Flori, fete și băieți 2

 

Ținând mâna pe angiosperme, cufundat într-o mâhnire cumplită, Alan dispăru în bezna nopții. Pașii lui fredonau pe asfaltul umed de la lacrimi un funebru marș impropriu, dar cu cât se apropie de groapa viitoarelor cadavre, cu atât muzica încetini. Ajuns în criptă fu izbit de gemetele a vreo 30 de voci, feminine și masculine, cărora pe rând le desfăcu călușu și le întrebă despre existența iubirii în catacombele acestei lumii și la fiecare răspuns greșit, un artist înzestrat zăcea crestat pe podea.

(500)

Pictură: Anton Semenov