A fost odată ca niciodată 9

 

un zăpăcit și jumate pe nume Jorj. Era un șprot uman, slăbănog, cu biluțe alburii în ochi de la o cataractă scârboasă, deșertând ca un gheizer o metaforică violență lexicală la fiecare pas greșit. Buimac, se strecurase prin noapte, scobind în grosimea tenebrelor cu bastonul de sprijin, devorând fiece zid de care se izbea, împroșcând cu dâre subțiri de sânge dalele de culoarea funinginei, încercând să scape de urmăritori. Doar că ăștia se țineau de el ca un voal de mireasă pe negativul unui piese rock.

(500)

Pictură: Anton Semenov