A fost odată ca niciodată 5

o eclipsă totală a inimii. Când a auzit ce a pățit a rămas stană. Nu putea schița niciun gest, niciun cuvânt. O imaculată stare de inerție o cuprinsese. Cum să îi moară ars singurul copil? Era ceva de neimaginat. Iar polițistul care i-a dat vestea a izbucnit într-un plâns isteric, văzând că ea nu avea putere să facă nimic. Ștergându-și lacrimile ce șiroiau pe obraz a rugat-o să semneze niște hârtii, dar când femeia a ridicat mecanic mâna a putut observa un test de sarcină cu două linii. Eclipsă.

(500)

Pictură: Anton Semenov