A fost odată ca niciodată 3

Așa încep toate poveștile. Apoi autoarea bagă tot felul de cuvinte cu priză la public, că eu uneori mă curentez în metaforele ei. Bine, e doar una care îmi place de crăp. Are doamna niște combinații lexicale de rămâi tablou la Luvru. Cum dă din ea stimabila, mai rar. E o poezie tolstoievskiană scriitura dumneaei. Că o respect, nu încape vorbă, doar că povestea ei nu are nici început, nici sfârșit, doar o lungă trăncăneală mieros vocalică de pică în bernă stindardul. Cum îi zice? Anite din Tegea.

(500)

Pictură: Anton Semenov