A fost odată ca niciodată 13

dorința permanentă de romantism. Purta rujul amurgului peste buzele flamenco ca doua mere sângerii și flămânde mereu de afecțiune. Își dorea mereu dulceața sfântă a Parisului. Doar că un porc indolent ca el nu putea rezona cu ea. Și un grajd întreag a încercat până acum: un bou blond insensibil, un armăsar brunet apatic și frigid, un vițel roșcat viril, dar nesimțitor, un berbec detașat și rece. Asta până la Marcel. El era alesul. Sau aleasa, că de fapt era Marcela. Își făcuse schimbare de sex.

(500)

Pictură: Anton Semenov