Reîncarnare 7

La umbra nucului doldora de gloanțe verzi, cu rana supurând din piept prin scobitura cu dinți înroșiți de durerea baionetei ce m-a străpuns mișelește, mă uit către cer și-n lumina străvezie a zenitului rebel văd ca o mreajă purpurie o mână ce îmi indică creanga de deasupra capului meu, unde izolată de mușuroi, stă o furnică ce are chip. E chipul meu, sunt eu. Ce rod cu nesaț codița unui fruct necopt, ce căzând, mă lovește în cap și. Beznă. Deschid ochii și mă văd pe mine mort la umbra nucului.

(500)

Pictură: Anton Semenov