Viața în tribul Molobongo
Cei din neamul lor își ascut dinții cu cuțitul și mănâncă oameni. Am
pătruns pe teritoriul lor, am apucat să trec de mlaștina descoperită și am
căzut într-o groapă. Molobongozii m-au scos. Aveau boturile înfometate. Erau
fericiți, mă miroseau, plimbându-și nasul și limbile peste tot. Mi-au scos
mațele ca la pește, le-au fript pe pietre fierbinți și cu veselie îmi mâncau
măruntaiele. Dar eu în pielea golită pe jumătate am luat-o la fugă înapoi prin
mlaștină, rămânând ca o mătase peste apa murdară.
(500)
Pictură: Anton Semenov
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Loc de dat cu părerea.
Îți mulțumesc că îți dai sufletul în cuvinte pentru grija mea.