Viața în tribul Molobongo 4

Cândva în timpuri de sălbatică esență am fost îndrăgostit de-o molobongoneză. Cu juna ei gingășie mi-a retezat dorința de civilizație, distilând în sufletul meu o aprigă iubire necuprinsă încă în verb, tulburând văzduhul cu cântul vocii ei, cămin de armonii astrale. M-a încătușat blând de frumusețea ei în timp ce eu îmbătrâneam, iar iernaticele-mi ciolane descărnate au ajuns să stea așezate în jilțul nucului etern. Se istorisește că ea încă îmi mai sădește la căpătâi tandrețea bulbilor de mac.

(500)

Pictură: Anton Semenov