România, anul 3050

Cutreieram bezmetic prin tărișoara asta defrișată de trădători și deodată am simțit cum miroase a frunză umedă în căutare de melci sau așa îmi imaginam eu că duhnește raiul. De trei milenii și cinci veacuri aștept să mă pot lipi și eu de un suflet blajin de arbore și văd un ciot printre betoane, și-i cer buturugii sfărâmate o mladă să înflorească printr-un mugure lăptos. Am adăpat-o din lacrimile tricolore ale ochiului drept, căci stângul era îngropat în orbită sterp, secat. Pomul a dat în pârg.

(500)

Pictură: Anton Semenov