România, anul 3050 (9)
Nulla dies sine linea, mi-a zis bătrânul cioban mioritic ce-și activase funcția de transhumanță de pe brațul bionic sprijinit de ciomagului frumos încrustat. Nu înțeleg. Nu-i bai, așa e când ești tânăr și analfabet, îți explic îndată ca să pricepi și tu. Și cu ochii ăia verzi din nichel abraziv mă fixase ca într-o transă, ridicând ciomagul și arătându-mi niște inscripții de pe el. Nu las zi să treacă fără să nu scriu ceva. Uite aici e Miorița. Știi ce-i aia? Vreo Dolly d-asta? Nu. E sufletul meu.
(500)
Pictură: Anton Semenov


Comentarii
Trimiteți un comentariu
Loc de dat cu părerea.
Îți mulțumesc că îți dai sufletul în cuvinte pentru grija mea.