România, anul 3050 (4)

Este ora 01:06. Nu am somn. Îl privesc cum arde. Arde mocnit. Azvârl un lemn pe foc. E cald, e năduf. Merg în cramă unde-i nițică răcoare. Mă uit ca prin ceață la rafturile prăfuite și îmi amintesc că nu am ochelarii pe ochi. Mă răsucește o poftă de cel roze, dar nu-i dau ascultare. Mâna hulpavă se repede la o sticlă colbuită și o apucă de gât cu delicatețea unei rugăciuni și o aduce în câmpul vizual. Cu dosul însetat al palmei șterg inscripția. Blurat se citește, România, anul 3050. Un an bun.

(500)

Pictură: Anton Semenov