România, anul 3050 (2)

În jurul țării pieire. De la ultimul Black out dau sicriele în pârg și miroase a metal și bitum. Se face negoț de sentimente cu nepricepere și ură, iar eu stau într-un buncăr, arzându-mi în piept ultima lumânare a iubirii pentru tine, țară. Peste milenii ea a supraviețuit tuturor vicisitudinilor prin mine, având gândul granițelor aromate ale tricolorului tău celest. Iar acum cu ultimele puteri mă târăsc până la ștreang unde îmi anesteziez durerea depărtării de tine cu injecția amnezică a morții.

(500)

Pictură: Anton Semenov