Naufragiat pe o peninsulă pustie
De treizeci de ierni mă acopăr doar cu buruieni de rușine și dispreț pe această oglindă luterică din solitudinea pântecoasă acvatică. Mă aflu izgonit de posteritate pe țărmul disperării departe de vreo privire duioasă a vreunei făpturi a carnației feminine. Icoana lor în cioburi se disipă în talazurile putrezite de atâta așteptare. Nicio rază de speranță stacojie nu se sigilează pe retina cataractică și cred că doar osatura stârvului meu va spune cu adevărat povestea eșuării mele scriitoricești.
(500)
Pictură: Anton Semenov
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Loc de dat cu părerea.
Îți mulțumesc că îți dai sufletul în cuvinte pentru grija mea.