Naufragiat pe o peninsulă pustie 7

Chiuretaj, sânge spumegând, prelingându-se în vântul durerii mele când mama mea a fost violată într-un naufragiu și a ajuns în acest loc unde eu îmi zbier dreptul meu la viață, unde eu decid de mor sau nu. Deși vreau să-i urlu femeii ce mă poartă în pântece să nu o facă nu pot, nu pot respira. Acum zac găurit, mutilat, expulzat într-o movilă de nisip, ca-ntr-o ghenă de gunoi. Omul este un caier de iubire din al cărui fir Dumnezeu vrea să-și facă mantie. Iar eu stau dezgolit în singurătatea mea.

(500)

Pictură: Anton Semenov