Am rescris scufița roșie 8

Duios îmi picuri dulce-n suflet, ca un alint de armonie prin vocea-ți agheasmă râvnită pentru urechile mele păcătoase și îmi mustri pielea cu buzele-ți cărnoase, aceste dalbe nalbe sfințind nectarul trupului prăfuit de vremea jertfei pe altarul familial. Oh, lup tainic ce pronia mi te-a scos în cale cu vigoarea ta mirosind a crini de cleștar, făcând suflete noastre tâmpe să fie înlănțuite peste veacuri, nu te las să mergi la bătrâna mea mamaie, că ea e îndrăgostită de vânător, că are pușca mare.

(500)

Pictură: Radu Carnariu