Am rescris Scufița Roșie 6

Pentru un scriitor e natural să cunoști oameni din lumea pădurilor, din lumea animalelor, lupi, vânători, bunicuțe, negustori de bunuri de larg consum, chiar și criminali. Ăștia sunt pâinea mea cu unt, carnea mea cu cartofi, cum s-ar spune. Adică, fiecare dintre noi avem un soi de pajiște personală a cunoștințelor adunate la întâmplare și e plăcut când cineva ne-o stropește și ne-o menține verde. Așa a fost cu fetița aia care a stropit cu sânge lutul strămoșesc când a măcelărit o poveste scurtă.

(500)

Pictură: Radu Carnariu