Mi-am montat al doilea creier

Jesh, băiete, we meet again. De data asta nu-mi mai scapi. Dar el nici măcar nu tresări. Pesemne că tot ce am zis, pentru el suna doar a mugete de cerb, că altfel nu înțeleg de ce nu a reacționat când i-am băgat cuțitul în piept. Apoi l-am lovit cu copita de șapte ori și ca prin minune mi-am recuperat corpul. Cerbul zăcea la picioarele lui Jesh. Doar că aveam senzația cerebrală că încă sunt și rumegător. Mă întorc. Nici urmă de Jesh. Iar totul în jur revenise la normal. Romanul e liniștit toamna.

(500)

Pictură: George Condo