3, 2, 1...

Zero. Vid. Nimic. Viața mea acum fără Jesh e nulă, fără sens și fără noimă. Hălăduiesc bizar prin pădurile parcă decolorate de bucuria de a fi, frunzele, odinioară răstignite pe crengi, acum plutesc într-un libertinaj mucezit, lovindu-mi-se de talpa bocancilor călăi. Secundele se scurg simandicoase dintr-un timp pieritor, îmbătându-mă cu acreala sudoripară a unui soare fleșcăit, dându-mi ca într-o buclă senzația inutilității. Dar creierul de cerb mi-a amintit că îmi este foame. Așa că am păscut.

(500)

Pictură: George Condo